Teoria dragostei

Ne intrebam cu totii ce-i cu iubirea asta, sentimentul asta ravasitor care ne da viata peste cap, care ne zdruncina valorile, ne taie pofta de mancare, ne face sa luam decizii majore intr-o clipa si in acelasi timp ne aduce in cele mai mizerabile stari din viata noastra. E clar o chestie foarte puternica si, din pacate sau din fericire, destul de putin controlabila. Una dintre nevoile mele este aceea de a intelege cat se poate de bine lucrurile care se intampla in jurul meu, de ce se inampla aia si cealalta, de ce oamenii reactioneaza intr-un anume fel, de ce eu simt si fac diverse lucruri. Pe cele mai multe din ele reusesc cu succes sa mi le explic si exact cand credeam ca le stiu pe toate, ma loveste dragostea asta in moalele capului si imi arata ca de fapt nu stiu nimic. Nicio problema, imi revin si incep sa analizez. Imi dau seama ca ceea ce numim noi iubire este de fapt un titlu generic pentru o suma de nevoi care se cer satisfacute, atractii fizice - mai mult sau mai putin instinctive, norme sociale, mass media etc. Din toate astea, rolul cel mai mare il au nevoile si nevoile astea se impart in categorii in functie de cat de repede se cer satisfacute si de tipul de satisfactie pe care il dau. De exemplu, o nevoie care ii motiveaza pe ff multi baieti sa le atraga pe fete intr-o relatie este, ai ghicit, cea sexuala. Asta se inscrie la nevoi primare si de obicei se cere satisfacuta cat mai curand. Legata de nevoia de a face sex poate fi si nevoia de apreciere ceea ce se transforma in nevoia de a face sex bine si de a fi apreciat pentru asta. De asemenea, daca faci sex bine, ti se confirma barbatia, valoarea, statutul etc. - tot o nevoie. Acum ca subiectul nostru este satisfacut sexual si apreciat el are nevoie sa se asigure ca nevoile astea vor fi satisfacute si pe viitor si astfel avem nevoia de stabilitate de care se leaga si nevoia de a avea incredere in partener si nevoia de cunoastere a acestuia. Corelata cu nevoia de stabilitate si cea de apreciere presupun ca exista si nevoia de a primi si oferi afectiune, de a il face pe cealalt fericit. Pe langa aceste cateva nevoi enumerate mai sus mai pot exista sentimente de vinovatie, temeri de diverse tipuri, norme sociale, anturaj si lista variabilelor care compun sentimentul generic de iubire ramane deschisa. Avand in vedere cele de mai sus, concluzia mea este ca o relatie de succes este aceea in care nevoile partenerilor sunt compatiblie si aceea in care se tine cont de acestea. Din pacate nu toate nevoile noastre merg intr-un singur sens si se intampla de multe ori sa nu putem sa le satisfacem pe toate, mai ales in acelasi timp. De asemenea ele sunt de intensitati diferite, cele nesatisfacute mai mult timp, devenind mai puternice si cerand a fi satisfacute din ce in ce mai vehement. In acelasi spirit al teoretizarii abstractului se poate spune ca fericirea este momentul in care cele mai puternice nevoi sunt implinite. Si cum toata viata noastra este o goana dupa satisfacere de nevoi, se poate spune ca suntem toti in cautarea fericirii.

Cu toata analiza mea amanuntita a dragostei, exista lucruri pe care inca nu pot sa le explic. Ce-i cu fluturii aia in stomac, ce-i cu toate nebuniile pe care le facem cand suntem indragostiti, ce-i cu depresia aia profunda legata de despartiri ? Daca totul s-ar rezuma la teorie cu siguranta nu ar exista niciuna din cele de mai sus. Deci pe langa toate elementele alea identificate de mine ca alcatuind sentimentul de iubire trebuie sa mai existe cel putin unul necunoscut.


Dar, pe de alta parte, daca le-am sti pe toate ce farmec ar mai avea.